fantoma acestor cuvinte. bântui-va cuiva printre buze? cine simțindu-le ceața va crede aievea în muze? ninsoare străpunge-va tocuri de uși bătute în cuie. privind peste umăr spre mine veți zice-n lehamite: nu e...

poate mi-a fost crescut un ochi. deschis cumva spre înăuntru. oglinzilor să le fac silă. când mă privesc cum nu sunt: mândru. și-n lumânări suflând ca-n ziua venirii numelui pe lume cu ceara tălpii prin zăpadă să-ncercui irisul de urme

pe care să le șterg din coadă
uitând de unde am plecat

pui de lup crescut de oameni
cu suflet gri
înfantomat