Oare ce dispretuim?
Si care suflet il mintim?
Ce intrebari sa pui iubirii
Sa iti dea cheia fericirii?
Poti sa o intrebi dac-a mintit
Sau daca suflete a chinuit,
Poti sa intrebi ce a avut cu tine
Cand te-ai indragostit, daca te tine...
Sau poti sa o intrebi incet,
In ce pat strain te-ndrepti discret?
Mai poti sa o intrebi de ce exista,
De ce minciuna in toate persista?
Poti sa o pui la grea-ncercare
Si s-o intrebi: -De ce iubirea doare?
Poti sa ii ceri si socoteala acum
Pentru vietile facute scrum.
Din dragoste si din durere
Sau poate numai din placere,
Nemernic sentiment ce ne osandeste
La chinuri sufletesti si ne secatuieste...
Ne stoarce sufletul ca pe o carpa
Pana cand sta ca sa se rupa
Pana cand si cea din urma picatura
Ni se prelinge si se pierde-n zgura.
Ne rupem in mii de bucatele dureroase
Dar cine sta s-adune vorbe dragastoase?
Sau cine poate sa lipeasca in acelasi fel
Un suflet care nu mai are tel?...
Cine mai vrea s-adune cioburi din tarana
Cand sunt vitralii in lumina?
Si stralucesc de iti iau mintea
Si amintesc de tine, undeva, candva...
Sa nu ne rispim iubirea pe minciuna
Sa nu latram de unii singuri, catre luna,
Sa dam iubirii ce-i al ei din veacuri
Sa nu mai cautam pe la vraci leacuri,
Sa-i dam iubirii sufletul deschis
Iar mincuna sa o aruncam in abis...
Poate ca doare cand iubesti
Sau poate asta inseamna sa traiesti.
Doar un lucru e important acum:
- Nu va lasati iubirea prefacuta-n scrum!
Iubiti-va pana cand veti fii nemuritori
Si mereu feriti-va de “binevoitori”.
Adanciti-va in marea voastra de iubire
Iubiti pana ce veti fii valuri de fericire,
Nu lasati nicio corabie pe mare sa se-avante
Nici naufragiati prin inimi sa se-mplante.
Inecati-i pe toti care va invadeaza
Si de iubire va indeparteaza...
Intrebari degeaba puneti iubirii dintre voi,
Raspunsul sincer il stim numai noi,
Asa ca fara nicio vorba mare,
Iubiti-va pe veci, fara vreo intrebare!