cu adevărat
nimeni nu scrie cum simte și poate
când le-am văzut întâi în lumina de la maternitate
am înțeles că întunericul mi-a rămas

iese din tine sufletul îți ia
măsura și ritmul devii altceva decât ai trăit

dacă aș intra în mare
peștii ar fierbe
cerul s-ar arăta așa cum este – o baltă verde
calea lactee un șanț
prin izma căruia mâna poetului pianotează
carnea e moartă dar inima trează sub sunetul crud

și viața merge mai departe