Știu să mă port cu mănuși albe cu demonii din mine și din tine
au înțeles și ei asta
își pun și ei mănuși albe

Oricât de mult și-ar dori să ne zdrobească oasele
nu ni le rup
și oricât ar vrea să ne spargă pupilele
nu o fac

Le-am simțit de atâtea ori privirile în ceafă,
am vrut să mă întorc și să le spun
bună seara sau bună seara sau bună seara
pentru că ei prind contur doar noaptea pe străzile noastre întunecate

Aș fi încercat să nu sar cu gura la ei să nu le reproșez nimic,
le-aș fi strâns cu putere mâinile
nu mă tem ca sunt reci
ale mele sunt și mai reci
mai ales noaptea după ce cobor
din ultimul troleibuz cu ferestre înghețate

Ne-am fi atins degetele
ale mele mai scurte ale lor mai lungi
dar purtăm - și eu și ei - mănuși albe
atât de albe că până și michael jackson ne-ar fi invidiat