peste rădăcini o țărână și destule culori
în cer doar nouri și lumină
în trup
o singură femeie
ce adoră dansul și umblatul
între tălpi și creștet
căreia nu-i plac casele de lemn
nici de piatră
și nu poartă niciun fel de pânză
indiferent de anotimp
iar în fiecare zi
la apusul soarelui
iese din mine și aprinde un foc de tabără
chemând toate culorile
să danseze în jurul sau până la răsărit...