agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-13 | | Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Crăpături pe-un câmp de piatră, scări pătate de rugină,
peste care, cu sandaua, Hercule bătu fugind, prind pe muchea zimțuită fibra groasă de lumină și-o îndoaie și-i retează vâna-i încă gâlgâind. Aburul încins preschimbă, cum se urcă din câmpie, soarele-ntr-un ochi albastru, peste piatră înclinat, care suge-n sine câmpul și îl saltă în tărie, întinzându-l, adunându-l ca pe-un cer căzut și plat. Dar dacă-ți întorci spre stânga chipul scris cu linii frânte, ai să vezi în depărtare, după orizontul mut, deslușite dungi și linii care-ncep să se împlânte, între razele privirii, cu o liniște adâncă și un susur cunoscut. Ci ia-ți calul de căpăstru, pune-ți talpa-n scări și du-te: e o lume-acolo, alta, a copacilor și-a mării. Păsări albe peste turle trag cu aripa volute. Se rotește marea-n țărmuri, pietrele țin gustul sării. Te primește și pe tine sub arcada-i zveltă, du-te! E o lume care-n jurul soarelui a pus inele, flori de platină smălțate, și de aur noi lăute, și corăbii zburătoare, cu sămânța lumii-n ele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate