Revin acasa dupa nici un an
nici pietrele nu imi mai par la fel
eu ma intorc chemat de un shaman
de cantecul vrajit soptit de el.

Un calator prin timp un suflet viu
am fost traind prin mii de ani o clipa
si lumea nesfarsita ce o stiu
a trebuit s-o las venind in pripa.

Am strans din dinti pana am ajuns aici
in margine de lume ,de trecut
caci toate cate sunt si mari si mici
in cartea suferintei le-am vazut.

M-am dus de tanar sa gasesc lumina
si-am nimerit in bezna din nagual
si-o finta m-a salvat din ratacire
un inger tanar calarind pe-un cal.

Prin cate vieti de-atuncea am trecut
si cati parinti ,surori si frati au fost..
doar sfantul spirit singur m-a facut
cum sa invat lumina pe derost.

Un cerc ,o ramura si-o piatra
si iata calendarul ,timpul lumii
pe care-un duh mi-arata odata
scriind pe plaja in lumina lunii.

Pot arde in foc ,in vant sa ma prefac
sa-apar si sa dispar precum o roua
pe langa lup traind am invatat
in apa sa ma vad cand luna-i noua.

Nu este greu sa te visezi visand
si nici sa zbori prin timp facand carare
cu vantul vesnic raza strabatand
mai iute decat steaua cazatoare.

Sunt cei care-l pazesc ca pe un secret
dar doar o inima iti trebuie sa crezi
nu cauta un nume permanent
caci numai prin fereastra o sa-l vezi.

Te vei scula din morti, te vei trezi din vii
si vei vedea un soare impietrit
nu te mira ca nu ma vezi doar stii
ca numai pentru tine am venit .