URSUL chior cu blana brună
Și un linx roșcat în GENE
Au pornit-o împreună
Să colinde pe troiene.

S-au oprit la VEVERIÞA
Care stă în brad pe-alune,
Ea le-a strâns mișcând codița
Pe la nasul unui JUNE.

Ursul BOCÃNE cu laba
În copac, să îl alinte,
Iar HLIZITUL cară roaba
Încărcată cu PLÃCINTE.

Urlă ei pe cinci vocale
Un cânt din PALEOLITIC,
Jos, la STÂNA-nchisă-n vale,
POGONICIU-i apolitic.

Cântul curge prin ninsoare
Ca nisipul în clepsidră,
Peste lacul fără soare
Trece mocoșita VIDRÃ.

Veverita se îmbună,
Dar ca BLEGII-n hibernare
Le PREDÃ, ca drept arvună,
Cheia ei de la intrare.

Urcă URSUL printre ramuri
Pe când GEANA-n sus aspiră,
În pădurea fără flamuri
Vântul cu neaua conspiră.


19 Decembrie 2009