Acolo nu-i culoare sau contur
Nici început,sfîrșit sau părăsire
Iubire, ură, plăcere sau durere
Nimic murdar și nimic pur;
Acolo focul nu te arde ci te-ngheață
Și te ating numai năluci
Iar sufletele se schimbă-n vălătuci
Fără mișcare, fără sens și fără viață.

Acolo e tăcere, doar Cerberul se-aude
Lătrând a bine, dar mai des a rău
Nu-i dimensiune, numai hău
Și nemișcare ce cuprinde.

Acolo ceasul nu mai bate
Acolo nu mai fugi de moarte
Nu sunt speranțe , năluciri
Spirite moarte, plăsmuiri
Toate îți sunt la fel de-aproape.

Nu e nici scop, nici vindecare
Nimic ce ca un fum dispare
Nici zile nu-s, e numai noapte
Și-n liniște, timide șoapte
Ce se preschimbă-n întrebare.

Nu mai există lașitate sau curaj
Acolo nimeni nu mai cântărește
Cine e drept, cine greșește
Ce e real și ce-i miraj
Ce-i lașitate sau curaj.

Și undeva, la mijloc se înalță
La unii Dumnezeu și-o altă viață.