Pășesc pe poteci neumblate
În sacrul templu al pădurii,
După furtună s-a așternut o pace lină
Și ceața străvezie, o draperie fină.

Vino
Sunt șoapte care mă cheamă,
Ceața dispare,
Apare discul de aur,
Discul de foc al soarelui,
Ce-apoi se ascunde
După mantia înserării.

Brazii trufași se clatină în vânt,
Cu vârfurile-n ceruri,
După care,
Strălucitoare se ascund
Miriadele de stele.

O dulce melodie se aude,
De zâne sau de spiriduși cântată
Prin crengi alungite de brazi, adie
Melodia cu vrajă încărcată.

Duioasă-i melodia
Ce pân` la mine ajunge,
Dar nu zăresc pe nimeni,
Printre copaci, ceva misterios
Se-ascunde...

Vor fi zânele,
Sau spiridușii sunt!?
Sau poate-i înserarea-albastră,
Cu clinchete de rouă
Ce picură din Ceruri !?

De taine și mistere-s pline
Pădurile de falnici brazi...