A oftat îndelung apoi a strigat nimănui și a plecat
Se gândi să încerce o alergare din omul cel nou una pe care o bănuia dar despre care nu pricepea în ruptul capului mai nimic
Așa osteni Serafim într-un timp al deșertului unde oameni cu barbă și turban stăteau în cercul primei distanțe și aruncau zaruri
Nu tu cămilă nu tu apă nimic decât un pustiu al numelui din care lua Domnul litere să ridice mai apoi cuvântul zidirii
Cei patru nu-l băgară în seamă pe nepoftitul musafir ci continuau să arunce zarurile Preț de o zi și o noapte stătu Serafim neclintit în preajma celor aruncători de pietre și nu scoase o vorbă A doua zi la amiază când soarele trăgea cu arcul unul dintre cei patru aruncă din greșeală în afara cercului ori acolo se lepădau picioarele lui Serafim
Acesta apucă pietrele și după ce văzu că pe cer nu sunt păsări aprinse priveghiul căderii
Și azi se rostogolesc și azi cei patru așteaptă și azi Serafim își încearcă norocul


Numai Tu Doamne tot faci la case și nimeni în ele