Ce pasăre beată…

Ce pasăre beată se va naște în lipsa ta
tu mâna apusului cu râsul meu
și lacrima prefăcută în diamant
ce urcă pe pleoapa zilei
îți desenez fruntea
în zborul luminii
și chipul tău
se duce
peste duna de nisip
adusă de vânt într-o seară
corpul meu nu mai este acea oglindă care dansează
atunci îmi amintesc

tu iți aduci aminte
tu copilă născută de o gazelă
visul fredona aiurea în noi
Cântecul său efemer
vântul toamnei într-o mică singurătate
îți spuneam
lasă-te desculță pe pământul moale
o stradă albă
și un copac
vor fi în amintirea mea
dă-ti ochii orizontului ce cântă

cu mâna- mi
ridic peruca mării
și-ți mângâi ceafa
dar tremuri în oglinda trupului meu
nor
vocea mea
te îndreaptă spre grădina cu copaci argintii

era o primăvară deschisă spre cer
el mi-a dăruit o copilă
o copilă ce plânge
o fărâma de stea
și dorința-mi se desparte de zi
și eu o adun pe o foaie de hârtie
și mă duc să-mi ascund nebunia
într-o stâncă de singurătate

(Tahar Ben Jelloun, Les amandiers sont morts de leurs blessures, 1976)

Traducere Cotofana Relu