Lira asta desfrunzită
cartea cea despădurită,
pajiștea netulburată
de ninsoarea înflorată,
harfa fără rămurele
să ne-aduni vise pe ele...

vîntul ăsta ca piperu
să ne șuiere ca geru,
ploile cu ape lunge
însetări să ne alunge
omului mult călător
dorului îmbietor,
cerului cățărător,
dorului cel tare dor...

amintirile plecînd
toate patimile bînd-
toate visele plecate
celor ce pot să le poarte...