Nu mai ești tu -
Spre tine, vechea,
Aplec tiptil de cer urechea:
Un înger palid mă văzu

Și mă-ntrebă - mai suntem doi
Pe lumea asta de prăpăd?
Dar eu de-atâta tu nu văd
De suntem. Sufletu-n noroi

(numai al meu, al tău e dus)
Mânjește-un vis tăcut, etern...
De n-ai născut, mă simt patern
Și trai la nenăscutul s-a redus,

Fărâmă ce din părul tău s-a rupt.
Nu mai ești tu - spre tine, vechea,
Tot mai nădăjduiesc perechea
Acelui mine ce, abrupt,

Se stinge grabnic de plecarea-ți.
Tiptil, cu îngerul cel palid mai aplec
Spre cer, mătănii către cei trei Tați...
Pleca-voi către alta, sigur plec...