Am făurit un amurg stelelor,
căsuța mântuită sub cărămizi
cu piciorul stâng înainte,
mormânt pe care cresc florile,
să se lase pleoapele îngerilor peste ele,
să deschidă pâlniile curcubeului
pe fruntea ta.

Dintre toate am adus acasă un crin și un fluture,
am lăsat ranița deoparte,
bocancii singuri sub pat,
reflectam colecțiile de frunze din sertar,
mica unei ferestre desenată în aripi albe.

Ibricul mă trăgea de urechi,
precum o cucuvea bătrână și confidentă,
toate lucrurile trebuiau puse la locul lor.

Am amăgit un duș
înainte.