îngerul cu sângele tatuat de fluturi mi-a acoperit veranda
și văd prin locurile oarbe gratiile care îmi luminează pieptul
văd femeia care-și scoate încet câte ceva din spațiul alb
în care liniștea ca un pluton păzește cerul ciupit de avioane
văd umbra fulgilor de zăpadă cum ne acoperă ca pe o mobilă
neagră în care lovim din coaste nerăbdarea singurătății
văd și gâtul pe care l-am sărutat dând deoparte sensurile străine
mă acopăr cu zarurile aruncate ca o ușă care astupă guri
aștept să nasc poemul pe care l-am promis pământului
ce-mi disprețuiește inima ruptă cu dinții vopsiți cu ruj

*
ruxandra bate din palme ca un păun și mă strigă în anotimpurile ei
sexuale ca pe un cod al plămânilor care stă deasupra maternității
mi-am pus atunci oglinda în genunchi și i-am cerut să se roage
cu mine asemenea călugărilor care poartă pe trunchi icoanele
i-am dezvelit fruntea de părul lucrat de cenușa zeilor m-am
lipit de ea ca un tatuaj ca un bulgăr de sânge care deschide ochii
și de atunci mereu între noi se leagănă inima

*
caut moartea care știe să iubească trupul plin cu smochine
și zâmbesc acestui poem sculptat în crucile culese de pe câmp
caut de secole doamne să respir pieptul care m-a vânat

*
pentru că uneori pe străzi văd oamenii cum își ridică pe cap mâinile
cu linii pline de iubire noroc și vieți multiple rup din pagini versuri
care au șuvițele noilor născuți și râd ca un înger plictisit
de bunătatea morților și aștept duminica să fiu sărutat
ca o icoană de buzele fetelor crude ce cântă psalmi

*
strălucește aripa stângă ca un soare care n-a înghițit eclipse
strălucește aripa dreaptă ca zăpada ce-acoperă morminte
strălucește tot ceea ce mă atinge și-mi las sufletul să scrie
despre amorul pe care mi-l trăiți cu drag