agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-23 | |
Sprânceana se întinde ca un pod
peste ochiul prin care navighează lumina și întunericul un abur se cristalizează pe fereastra – poartă planetară ce teleportează vederea agățată între zenit și nadir orizontul începe în văz și se întinde dincolo de perceptibil o femeie deschide toate ferestrele sinelui și aerul țâșnește înlăuntru învâltorând misterul creasta frunții este escaladată de un dor de vertical funia se rupe și acesta se prăbușește pe stânca nasului cu nările – două peșteri un pictor îmi pictează inversul îmi pictează ochii cu vulturi obrajii cu plante roșii buzele cu meduze pe mâna stângă îmi pictează un iaht cu degetele – catarge pe mâna dreaptă îmi pictează un istm pe care se plimbă doi îndrăgostiți durerea se adună într-o cocoașă însă pictorul o lasă așa cum e greutatea ei mă apasă puternic de pământ prin porii suferinței respiră neputința ce lansează în aerul încremenit strigăte imense consecutive metamorfozate în tunete și fulgere flagelând corpul cu pielea acoperind planeta cu picioarele scufundând Antarctica și cu creștetul acoperind Polul Nord merg invers către origini lăuntric timpul curge invers înspre naștere ochii văd invers nu percep lucrurile ci substanța lor intrinsecă nu văd oamenii ci ura din ei huzurind sub masca zâmbetului fals nu văd cerul ci Dumnezeu bărbierindu-se cu lama razelor și spuma norilor întrezăresc printre interstiții o altă lume cu extra-oameni creați cu materie transcendentală aproape perfecți aproape fără defecte aproape îngeri aproape sfinți aproape dumnezei mai aproape din ce în ce mai aproape de geneza Universului reușesc să pătrund în această lume îmi las doar pielea acoperind Pământul doar sfârșitul umbrind efemeritatea și iau cu mine începutul misterul albul orbitor și neînceputul omul este alcătuit din mai multe straturi de materie diferită materiile din interior cresc și se transformă în stări febrile materia din exterior stagnează în nemișcare creând din om un zombi trist însă cu înfățișare veselă ceea ce văd nu este omul ci umbra lui căci omul ființează în interior nu lumina îl definește ci întunericul uneori am impresia că omul este orb, surd și mut el trăiește înlăuntru racordat la emoții, anxietate și echivocuri își mișcă corpul mort printre lucruri materia telurică i se jupuiește de pe fațada pielii rămân până la urmă materia divină indestructibilă și eonii – spirite transcendentale transfigurând gândirea și intelectul omul nu mai e om ci altceva străin de el însuși, cineva acaparându-i matricea existențială.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate