Azi mugurii se miră ce se-ntâmplă,
Nu se cunosc, și totul e bizar,
Copacul, argintat până la tâmplă
Adăpostește-n crengi un mic bazar.

Îi leagănă pe toți, cu nostalgie,
Se-aude-n aer șuer solitar,
O plasă, ca o ceață de magie,
Ascunde-n umbra ei zbor de sitar.

Drapat în nouri este cerul mare,
Din depărtare cheamă un cocor,
Și de sub frunze, albă arătare,
Își saltă clopoțelul în decor.

Un vultur rupe norii albi, de vată,
Și berzele iau aburii in cioc,
Fâșii de cer, prin fluturări, arată
Un pui de soare, parcă, pus pe joc.

Tăcerile sunt pline de vibrații,
Chiar moartea s-a oprit, o clipă-n loc,
Nemuritoare, inima, în grații,
S-ar prinde-n amagiri de busuioc.