Știi să-mi spui de ce vântul adie?
De ce înfloresc florile,
Iar păsărele ne ciripesc la fereste?
Este beatitudinea unei lumi greșit coordonate,
Unde fiecare clipă de bucurie trebuie răscumpărată.
Știi să-mi spui de ce te iubesc?
De ce îți ador fiecare gest,
Până și somnul în care te afunzi,
Pentru ca apoi să mă amăgești în numele iubirii?
Revin in fiece dimineață în iluzia noastră.
Desconsider dorința de refugiu a sufletului,
Doar pentru a te venera.
Invoc natura să mă primească în Unime,
Să fiu eu cea care iți închina triluri în diminețile de vară,
Mângâierea unei raze de soare ce te readuce în simțire,
Răsfătul suav al parfumului de orhidee din glastră
Și dansul îmbietor al frunzei veștejite în adierea lină a vântului..
Toate acestea… pentru că exiști.