O zân-a coborât pe-un fulger
Dintr-un nor,
Să mă întâmpine cu-a sa lumină;
Văpăi ardeau în ochiu-i ager,
De amor,
Dar jurământ avea de-a fi virgină.

Cu dulci cuvinte în iubire
M-a vrăjit.
Pe jar... îmi arde inima ca focul.
Ea a simțit a mea pornire,
Negreșit.
Și-ar vrea să zboare... unde-i este locul.

Aș vrea să cred c-ar fi în stare
Doar un ceas
De-a renunța l-a ei eternitate.
Îmi va-mplini a mea visare?
Vrea s-o las
Să-nfingă-n inima-mi imunitate.

Din tinerețe-am tot dorit-o;
Pot să mor!
Și visul va rămâne-o poezie,
Căci dragostea mi-a definit-o:
„Zori de dor” -
Ce n-are loc ’n-a ei împărăție.