Dragostea-i un chin prea mare
Pentru cei ce n-au noroc!
Făr’ să punem vreo-ntrebare,
Să lăsăm și-al lor soroc...

Să iubească orișicine
Cu curaj s-o-ndrăgosti...
Înțepat de mărăcine,
Făr’ a ști, de-acum va fi.

Mărăcini și ghimpi, întruna
Mi se-nfing tot mai adânc...
Otrăvit cu mătrăguna,
Nici nu pot să mai mănânc.

’geaba vreau să-mi fii alături,
Nici nu știi cât te iubesc;
Lacrimi curg din ochi, sub pături,
Ce în râuri se unesc.

Două lacrimi, neunite,
Din doi ochi îndrăgostiți,
Vor să fie reunite
Ca doi soți nedespărțiți.