În general, purtăm mormintele până putrezim,
Și când cumpăram altele noi parcă probăm.
Ar trebui să ne simțim bine când le îmbrăcăm.
Nu ținem cont de sicriu. Sicriul îl construim.

Altădată schimbăm cimitirul. Vin obligațiile.
Fie ne îngropăm la poartă, fie aveam delegație…
Trebuie doar să putem pleca în caz de inundație,
Când cerul cu îngeri se umple și fierbe-a grație.

Niciodată, însă, mormintele nu sunt o plăcere.
Cei care vin să cumpere spun că o fac cu durere
Și ne tocmesc să lucrăm parcă o parte de cer…
Însă noi zidim în pământ din cărămidă și fier.