agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-25 | |
sub gutuiul pe care l-a plantat mama
au crescut lăcrămioare în dimineața aceea se auzea radioul era ora șase și erau multe femei în ogradă în dimineața aceea se auzea imnul la ora șase și erau mulți oameni în ogradă care boceau pe sârme atîrnau ștergare și batiste în niște crengi erau covrigei chibrituri noi neatinse surorile mele s-au adunat la cuptor și plângeau din ziua aceea imnul îmi repugnă în fiecare zi mă trezea la aceeași oră cântecul acela dezgustător tata zicea că așa i-a venit ceasul că uneori ceasurile se strică prea repede atunci am înțeles că există monștri invizibili că sunt lucruri mai tragice ca balaurii din povești atunci cancerul a devenit primul cuvânt pe care am început să-l urâsc dar nu am înțeles un singur lucru de ce trebuia să i se întâmple taman ei când sunt atâțea oameni nefericiți care trăiesc orice zi ca pe un chin și se roagă să poată pleca nu peste mult timp ne-a venit o mamă vitregă mai rea decât mamele vitrege despre care se zice în povești avem nevoie de monștri în viața asta și peste patruzeci și ceva de ani când a murit ne întrebam pe cine mai dăm vina de data asta era vremea războiului când oamenii se ascundeau prin bordeiuri se ascundeau de bombe de gloanțele care parcă străbăteau tot pântecul cerului până ca să ajungă în carnea de om o lovitură fierbinte l-a atins și pe tata când traversa nistrul ca să ducă o fată acrobatistă în partea cealaltă i-a nimerit fix în ceafă glontele erau aproape de mal și acrobatista a sărit în apă și a împins barca la mal cumva l-a salvat așa cum și tata a încercat să o ajute înainte să se întâmple asta visasem o cruce și mai visasem ochiul divin într-un triunghi albastru când am aflat m-am gândit că trebuie să existe un dumnezeu pentru fiecare și uite că taică-meu e un norocos a supraviețuit și nici măcar invalid nu a rămas odată era nistrul înalt era aproape de dambă mai să se reverse era vreme urâtă luntrea era pironită de un copac aveam câteva bomboane pe una am aruncat-o în apă a început să plouă atunci niște trăsnete se vedeau în cerul de deasupra capului meu tremuram mai mult de frică decât de frig mă temeam că l-am supărat pe dumnezeu apa a umplut luntrea pe jumătate când am văzut pe dambă că au venit după mine am sărit în apă îmi era până la șolduri nu am îndrăgit religia fiindcă mi-a fost impusă ca un program școlar supraîncărcat dar mai ales fiindcă mi-au luat-o ireversibil pe mama o femeie harnică în scurta ei viață a țesut o grămadă de la ea mi-au rămas câteva fotografii alb negru gutuiul și lăcrămioarele care în fiece primăvară mă fac melancolică și tristă aroma de tragedie o simt și acum trecându-le printre palme lăcrămioarele din care am plantat și țărâna de pe mormânt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate