s-ar fi putut ascunde în ecoul glonțului
în pata de sânge de pe rochia albă

a fâlfâit
s-a întors în sine
și-a pus capul în piept

și-a amintit noaptea aia când ciugulise
din tot satul fericirea
pe care o simțise vibrându-i în pene
clopotul încremenit în mișcare
liniștea
vuietul gloanțelor de dinainte
sângele cald strâns într-o adâncitură
un blid enorm

s-ar fi putut înălța
a privit doar soldatul pușca
a pâlpâit pământul

a crăunit
stins