Coroana cu spini pe cap ei i-au pus
Și nu au știut că soarele a apus
Pentru o clipă, și s-a răsvrătit,
Că, pe El, prea puțini l-au iubit.

Dar când au văzut ce mare potop
S-a abătut peste ei și popor,
S-au rugat să le ierte păcatul,
Era prea târziu, murise-mpăratul...

Cerurilor și pământurilor,
Al izvoarelor și al grânelor...
Și pedepsiți am rămas de atunci,
Să ne zbatem, să muncim pe brânci...

Și pedepsiți vom fi în veci,
Până-om simți picioarele reci,
Și vom ajunge cu toții-n pământ
Judecați de Cel Mai Mare Sfânt.

Că dacă trăia și El lângă noi,
N-aveam parte de-atâtea nevoi,
Nu cerșeam și nu dușmăneam,
Trăiam în pace cu toți, ne iubeam...