este doar o răsucire înspre mine
în căutarea căsuței de lemn
cu podeaua de lut și ferestre deschise lângă câmpul întins
ca o atingere a crucii pe care o port de la naștere în palmă
ca o închidere într-un cimitir al anotimpului care deja m-a trăit
cu vișini crescuți din morminte
peste chipurile lor fără vârstă
peste brațe puternice cositoare de iarbă coaptă
este doar o răsucire dinspre mine
înspre cele câteva cuvinte aspre de țărani autentici
iubindu-se zi de zi cu pământul
într-o veșnică trudă
ca o biserică înălțându-se necontenit
prin aburul straturilor de cer
înspre tot