Nu mai e timp pentru iubire
Simțirile-s căzute-n van,
Ni-s ochii goi de fericire
Pliată-n pături pe divan.

Nu mai e timp de mângâiere
De doruri, jale și sublim,
Amară-i vorba ca o fiere
Pe buze reci când o rostim.

Nu mai e timp de sărut-mâna
Cuvântu-a devenit infirm,
Fraternizăm azi cu minciuna
Și-n ochi uităm să ne privim.

N-avem răgaz nici de-o romanță,
E viața prinsă ‘ntr-un șablon,
La care au rămas restanță
Chitare sparte sub balcon.

Nu mai e timp, chiar pentru noi!
Valsăm cu pașii în noroi.