agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-05 | |
sunetul care m-a îmblânzit. într-o zi de primăvară
vântul ducea cu sine poemul. eu nu puteam să-i urmez gândurile strâng în degetele mâinilor ceea ce nu se vede ceea ce e dincolo de unghia ruptă dincolo de respirația omului din stradă de palmele lui ce adună iarba încolțită scâncind câinii se lasă sub pălăria lui ca într-un leagân 12 bucăți mari le-așteaptă 12 care învață lumina pașilor ce nu-i observă când dorm când dorm în brațele omului el e unul singur câinii îl iubesc și orele de după-amiază îi spun că el nu va muri niciodată singur măcar pentru câinii lui trebuie să mai cânte ceva să cânte primăvara omul cânta în orchestră eu băteam din palme și de fiecare dată plângeam ei nu ne-nțelegeau ei ne credeau înnebuniți azi el mi-a spus că primăvara va fi mai lungă nici eu și nici câinii lui nu-l mai vedem la banca din stradă de azi în fiecare zi moare câte unul în locul lui se spânzură în lăzi de gunoi rondelurile tac vântul m-a întrebat dacă mai am de-aruncat cuvinte pe stradă trebuie să te văd de altfel va trece și ziua aceasta fără lucrurile de prisos pe care m-am învățat să le caut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate