agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-06 | |
Clipește odată,se-oprește in loc;
Văzând realitatea intră in șoc. Simțind dezgustul sinelui, Urând absenta binelui, Zâmbind cu răutate știind Că n-o să fie nimeni care să’l ajute Să uite să clipeasca ,să-și iubească zâmbetul, Să nu moară lacrima neagră ce tremura sunetul. Curentul produs doare puțin,apoi lin se-apleacă Și pleacă râzând ironic,așteaptă să treacă Văzând’o pe ea, identica lui..iar lacrima neagră Născută’n lumina cerească a sâmbetei lui; Din inima lui;din sângele ce-ncearcă să găsească O cale să trăiscă in ea.O scenă macabră: Iubirea nu-i vine , el stă și se-ntreabă de ce: “De ce?”- O vede acum, e prea fericit, sufletul împlinit. Arde – fiorul de foc vine unul cate unul; Simte - respiratia coloră cum umple plămânul; Miroase rozul ce’i iese prin piele Rușinea timidului prea multe ii cere. Întrebarea’l împinge spre curiozitate Sentimentul împiedică să stea prea departe Gândul că ea este “Ea” așteptată Uitată,Trădată..specială,defapt..unică pentru el, Pământul , Soarele tot peste întregul Cer. Întinde mâna, s-o simtă, s-o atingă, Să-și zdrobească plămânul ca aerul să nu’l mai împingă Departe de Ea.. Se întoarce și-l vede uimită .În ochii ei El este Marea.. Și-n chipul ei este tot ce zarea Nu mai poate cuprinde-în brațe îl prinde Iar lacrima neagră iubește, pretinde si neagă Dar tot ce dezleagă e un suflet legat. Cu mâinile la spate o’mpinge, Ea cade Iar negrul se face sânge’n jurul ei. Imaginea neclară palpează, bruiază Inima urmează cărările venelor; Veninul respinge atingerea penelor Albe, suflate cu dorul din mintea lui De vântul ce-aduce durere misterului Moartea se-apropie curioasă, macabră În visul lui ultim pe ea vrea s’o vadă. Ființa lui dragă il apucă de mână Sărutul ei dulce durerea sfărâmă Momentul acela lipsit de suflare Nu vrea îndurare,nu dorește nimic. Un pic -cat picură lacrima lui Ochii închiși, urma zâmbetului Moare drogat cu fericirea’i proprie Egoist,rătăcit într-o situație improprie Dovada existentă e ultimul gând Dovada descrisă rând după rând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate