agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-10 | |
...o femeie la 30 de ani?
nu mai așteaptă nimic știe că atunci când vine de la piață trebuie să pună sacoșele jos să caute cheia și să deschidă singură știe că în weekend trebuie să curețe frigiderul, să sune la părinți să caute tratamente naturiste, ea se mulțumește cu mere verzi inima ei, curios, este verde, ai putea mușca din ea are un fel de geometrie reglabilă, se mulează după orice individ o femeie la 30 de ani e mult mai înaltă, mult mai eliberată de fraze sticloase aruncate pe peron e obișnuită cu vocea de bărbat care-i spune “nu te supăra, azi nu pot trece pe la tine” după care se așează în fotoliu cu o carte despre psihologia comunicării nu-l întreabă de ce, voia doar să vină, așa întârziat dar să vină, se culcă devreme, noaptea deschide geamul sperând că după draperie nimeni nu o vede ea de fapt se ascunde după propria-i piele nu-și scoate cu una cu două viscerele la uscat nici măcar cuvintele nu le aruncă pe stradă le păstrează bine, ca pe niște bijuterii de familie asta nu o face tăcută ci doar înțeleaptă o femeie la 30 de ani nu mai așteaptă dispoziții știe singură când să se învelească, pe ce parte să doarmă mai mereu alege partea cu peretele caută un refugiu, e contra curentului, sau poate doar o trecere de pietoni e foarte atentă la detalii gen iubirea este o ceremonie prin urmare își activează simțurile punând ruj pe buze ciorapi de dantelă, parfum pentru experiențe diferite o femeie la 30 de ani este ca un adăpost antiatomic trupul ei are pereți ermetici, este greu de dizlocat numele e greu de pătruns dacă nu ești obișnuit cu braconajele vrea mereu să se mute/ așternutul să rămână gol/ pietrele să se spargă în urmă nu are un scenariu prestabilit/ stă sprijinită de tocul ușii/ ar vrea să ia totuși ceva o poșetă/ un gest/ o frică ascunsă sub pat/ țipătul intrat pe geam zăpada de pe rama ferestrei/ frigul din baie/ cartea de la el nu recunoaște nimic/ nimic nu-i aparține/ pune mâna pe clanță ceva totuși o împinge-napoi/ brusc toate venele se adună la loc încearcă să-și pună pielea la loc ca pe o haină oarecare să-și îndese inima – balon de săpun vrea mereu să se mute/ așternutul să rămână gol/ nu mai știe cum e să te zidești nu mai știe de ce are nevoie/ deratizează de versuri/ sunt prin toate colțurile albastre/ mișcătoare/ îi lipsește o mână/ un ochi/ rochia neagră trebuie să ajungă la suprafață/ pereții aștia vechi o sugrumă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate