O văd și acum pe bunica
cum croșetează stele.

Tot mereu mi-am dorit
să fiu croșetator de stele
și să am o lună
numai a mea.

Și am rugat-o
să mă învețe și pe mine.

Dar de fiecare dată când încercam,
stelele se spărgeau
în capul meu.

- Se va întâmpla
să plângi de multe ori
până ai să reușești,
îmi spunea ea!
Dar,
să nu plângi speranțe,
să nu plângi vise,
să nu plângi bucurii,
să nu plângi dureri,
să nu plângi prieteni sau dușmani,
...
ai voie
să plângi afară doar răul din tine!

Și mai îmi spune:

- Să nu cumva să mori
înainte de a te naște!