Aripi de dor în zbor curat
Al inimii fecioare
Se frâng în cerc stigmatizat
De patimi seculare.

Cu remușcări la prim sărut
Gustând amărăciune
Pe un drumeag abia-nceput
Ce-i doar deșertăciune.

Un Rai pierdut prin vot trădat,
O neagră amintire,
Va naște iarăși un oftat,
La răni - tămăduire.

Toate-s în zadar pe lume
În afară de virtuți,
Mă îneacă-a mării spume
De păcat în ani pierduți.

Aripi de dor, un gând măreț,
Dorința-mi este scuză,
Să intru-n schit la Voroneț
Prin rugi să fac ecluză!