Cu amândouă brațele dau sens lucrurilor care trec prin noi
ca și cum aș înțelege că oamenii normali merg în spitale de nebuni,
la fel mângâi liniștea pe care așteptarea o dă asupra ta.



nu peste toate blocurile soarele apune la fel
și nici peste fiecare răsturnatre a apei din cadă peste ochii tăi
nu trece toată lumea care există pe pământ,
atunci când suspini și mă tragi către tine cu frică.



cu amândouă brațele tai umbrele peste care nu trece nimic,
totul suspină speranța de a da din aripi zâmbind.