... ca pietrele reci după ploaie,
În dimineața unei primăveri pustii,
Sufletul zvâcnește, stă să coboare,
În haosul lumii cenușii.

O tăciune aprinsă....
În bătaia vântului necruțător,
Spiritul încearcă să renască,
Întunericul îl cheamă, al morții slujitor.

... ca o stea ce se stinge, alunecând pe cer,
Poate-n dorința ta...
Glasul mă cheamă, îmi cere să nu pier,
Dar eu dispar, nu m-a găsit nimenea.

O suflare necugetată mă mângâie,
Mă poartă spre al ei neînțeles...
Sufletul mă strigă, iar eu mă trezesc...
A fost vis din lacrimă... dar eu vă iubesc.