Murim de mai multe ori,
uneori, singuri, alteori, însoțiți,
în noi se strâng albume întregi de fotografii,
o rotire continuă cu capul în jos,
până când, toate se opresc în același loc.


Murim de mai multe ori,
însă, o singură dată, ajungem oase
și, mai apoi, umbre
ale unei permanențe care ne sperie,
ne sprijinim starea de tot ce se mișcă,
de tot ce are culoare.