În munți e ceață-ntunecând pe coame
Dar eu demult am părăsit ținutul
Acasă iar, răstălmăcesc minutul
De brazi mi-e sete și de urși mi-e foame.

Prin satul meu îmi plimb alene lutul
Mă doare frumusețea unor dame...
Burlac, ai ruginit detot, Adame!
Acesta e tiran al vremii cnutul.

Dar tot fura-voi eu o Cosânzeană
Și-oi duce-o prin montane așezări.
Eu zilnic voi goli o damigeană,

Ea sta-va-n culinare realizări.
Și când va fi să-nchid de tot din geană
Rămâne-voi o pasăre în zări.