Am incercat de mult sa te cunosc, sa te sadesc in mine,
Din cand in cand sa-ti ud tulpina, sa te sarut am vrut,
Sa-ti fiu aproape cand furtuna, s-a abatut spre tine,
Facandu-ne sa ratacim cararea, in sufletul ramas necunoscut,

Ti-am dat durerea mangaierilor si te-asteptam in fiecare zi,
Infometat de soapta ta, de gestul tau, mimand o-mbratisare,
Si prea tarziu am costatat, ca lacrimile pot muri,
Cand toate rostul si-au pierdut,prin alta viata viitoare.

Ca doua umbre-am sarutat pamantul pe care pasii l-au atins,
Simtind cum vantul ravaseste fuioare vechi de nostalgii,
Si-n simpla strangere de pleoape intreaga viata am cuprins,
Privind in ambele directii, sa te cunosc cand ai sa vii.