agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7579 .



Apel ecologic
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DAMIAN_URECHE ]

2010-05-12  |     |  Înscris în bibliotecă de milos petru



Ca-n Biblie vin ploile acide
Și fum și scrum rămâne-n urma lor
Și raza de otravă ne ucide,
Iar pulbera ne-o varsă-n viitor!

Mor pești asfixiați în cuibul mării,
Pădurile, cu frunza arsă, pier,
Și cine știe ce mai vrea pământul
Și ce blesteme ne mai vin din cer.

Pământul fierbe și aruncă lavă,
Vulcanii fac din burguri jucării,
Topindu-le-n noroiul diabolic,
Iar oamenii sunt îngropați de vii!

Pe mările dumnezeesc de-albastre
Cresc pânze ucigașe de țiței
Și fumegă febril mareea neagră
Și stinge tot ce prinde-n calea ei.

Din oaze de natură legendare
Pier lacuri spulberate-n vânt,
Iar pentru o fărâmă de visare
Nici lebede, nici nuferi nu mai sunt!

Chiar munții cad din vechea măreție,
Parcă se surpă peste tot în jur,
Iar păsări mari cu aripa de smoală
Sunt spaime otrăvite de azur.

O vară suferindă și bizară
Brutal aruncă aer fiert pe noi,
Iar prăbușiri de nori perpetuează
Aversele satanice de ploi.

Și nici un anotimp știut de veacuri
Nu-și mai întoarce mersul său firesc,
Cutremure pe scara disperării
În fiecare noapte ne izbesc!

Se încleștează cerul cu pământul
Ca la o trântă fără de temei,
Dezlănțuită, oarbă și murdară,
Ne prinde apa-n ghilotina ei.

Când florile se varsă-n cimitire,
Nu scapă anii buni de anii răi...
Mai poate oare omul să respire
Între aceste tragice văpăi?

Hai, omule! Întoarce-te spre tine,
Fii foarte tu din Sena până-n Jiu!
Către fragila rază de iubire,
Întoarce-te, cât nu e prea târziu.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!