E seară-n casa Dumitale, Tată!
Părul mamei este alb și liniștitor,
mânuțele ei galbene,
de femeie împuținată,
te țin de vorbă ca un oaspete
din Ceruri...


...și mai vine o noapte lungă,
din ce în ce mai lungă,
despre care tu, Dumneata,
nu povestești nimănuia nimic...


Apa, ca un solz de pește,
doarme în cana spre care,
peste noapte îți vei întinde
truditul ram al mâinii.
Candela stă strajă calendarului
și pleoapelor tale
care se topesc în somn.


O, Doamne, somnul!
Acest toiag minunat,
această peripeție...