Ajunsi pe mare,
Calare pe valuri
Suntem puterncii apelor,
Hapsini si egoisti,
Nebuni si indragostiti.

Nisipul nu ne mai trebuie,
Nici cerul,
Avem apa
Si pe noi.

Ma uit la mare, la valuri, la soare,
Dar ceva imi sta in cale.
E chipul tau, sunt ochii tai,
Esti tu, sunt eu.
Suntem noi.

Un uragan ne-ar fi fatal,
Dar cand suntem impreuna,
Ar trebui sa aiba teama.

Trupul tau pare un munte,
Ochii tai imi par de ciocolata,
Gura tare seamana cu un izvor de apa dulce,
Iar tu eclipsezi soarele.

Pe marginea marii
Corpul tau imi atinge pielea
Precum soarele atinge cu razele sale pamantul.
Ca si in Univers,
Ca si Soarele, tu esti sus,
Iar eu sunt jos, ca Pamantul.
Diferenta dintre noi e redata de nori,
Aerul pe care trebuie sa il respiram din cand in cand.

Ma cert cu Luna,
Te certi cu Soarele.
Doar impreuna avem dreptate.

Dupa o clipa de delir,
Dupa un ceas de nefiinta sau de reintregire,
Soarele dispare, merge la culcare,
Iar Pamantul tace…
Natura se transforma,
Eu devin un albatros,
Tu devii un strop de apa
Si totul se transforma in nimic.

Dar cand a doua zi Soarele rasare,
Dezmiarda Pamantul,
Deschide florile,
Alunga stelele,
Invioreaza marea…
Iar Noi trecem din nou in starea de reintregire.