Când te privesc furiș îmi simt auzul
Ca îmbătat de-o muzică astrală
Și stând în ochii mei, îmi ești găteală
Dar încă-aștept spre tine-autobuzul.

Și gânduri sute-n creier dau năvală,
Iar tu le ești un rost de-a fi. În cazul
Când nu cunoaște-vom pe-Amor, extazul,
Mă vor feri de-a timpului rafală.

Căci încă n-a sosit spre tine trenul
Și rătăcesc prin pustiite stații.
De două versuri s-a-ncheiat catrenul,

Finalul e-n debut și-n ulcerații
De inimă, rămân al tău eternul.
Te las de-acum, m-așteaptă-n tălpi Carpații.