Tu ești fragedă și curată,
așa cum doar copiii pot să fie,
atunci când li se arată străzile,
ținându- se ordonat de mână
și tăind orașul cu picioarele lor,
aproape liberi.



tu ești fragedă și de neatins,
așa cum doar copacii pot să zgârie
marea, de la început până la mijloc,
la fel ca viața pe care o trăim respirând
fiecare mișcare a oamenilor prin univers.



tu ești fragedă și frumoasă,
cum doar un sărut de îndrăgostiți
poate să stea pe umărul gol, aproape pustiu,
atunci când nimeni nu crede
în lucruri curate și dezinteresate de tot.



tu ești vie,
precum Dumnezeu este în fiecare dintre noi,
când râdem sau plângem
cu fața întoarsă spre ceilalți,
tu ești, cu siguranță, echilibrul meu
prin universul incolor al unei lumi
în care se moare întotdeauna frumos.