Viața e doar o promisiune
a jocului rostogolit
în laboratoare,
numai acasă mă pot vindeca
de experiment
pentru că știu un sat
unde pot să beau
apă din clopot
și gura mea ar putea
grăi atunci memoria dorului,
trupul meu ar putea fi folosit
drept multiplicator
al poftelor interzise
înainte de a fi poftite,

numai că

acum sunt
prea departe de acasă,
așteptarea îmi dezintegrează
fiecare primăvară,
florilor nu le mai pot
descifra închinarea,
mă detașez de surâs
și chipul mă poartă
ca un animal de povară
prin singurătăți ornate
cu monologuri capcană.