agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1083 .



Am fost un inger...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Belamira ]

2010-05-27  |     | 



Azi am coborât din autobuzul care
duce spre noi.
Am ajuns la noi.
Tu mai întârzii puțin, observ.

Neastâmpărata-mi fire,
nerăbdătorul suflet
și eu, înconjurată de ploaie
sunt imagini desprinse
din cadrul prezent.

Dincolo de aceste stări de nestări,
observ o clădire.
E pentru prima dată
când mă aflu aici,
dar această clădire am mai văzut-o,
o știu, o cunosc.
De unde?
Îmi inspiră neîncredere și persecutare!

Se spune că a fost cândva
o prințesă foarte tristă,
căci familia-i dorea
unui prinț s-o-ncredințeze.
Unui prinț atrăgător.
(asta doar în mintea lor!)
Ea, iubindu-și mult părinții,
de ei nefiind despărțită,
se ruga mai la toți sfinții,
însă sfinții n-o ascultă.

Se ruga de ei în noapte
s-o ducă cât mai departe
de dorința regelui:
să fie a prințului!
Ea iubea în taină mare
un soldat din depărtare,
și-și dorea să fie a lui,
numai a soldatului.

Nici regina nu era încântată
de ce-alesese a sa fată.
Tot ca regele, și ea
pe prinț ginere-și dorea.

Văzând că n-are scăpare,
prințesa cea îndrăgostită
răspunde la provocare
și cu prințul se mărită.
Dar în ziua nunții sale,
soldatul cel mult iubit,
apare pe cal călare
și-o duce spre infinit.

Regele și-a lui armată
merg s-o caute pe fată,
s-o aducă prințului
din mâna soldatului.

Dragostea și disperarea
i-au deschis ochii prințesei,
dar prințul îi taie calea
și…roșu-i voalul miresei…
Dorind să-și apere soldatul,
acum zace-n roșie-baltă,
căci prințul îi taie capul,
iar prințesa cade moartă.

Privind-o cu neputință,
soldatul omoară armata,
regele și prințul.
N-a fost laș, nu avea cum.
Ce-avea de pierdut acum
când a pierdut tot ce iubea?
Și o reîntregește pe iubita sa.

Se spune despre-al regelui castel
că nu a mai pătruns nimeni în el
de când întreaga-mpărăție a murit,
rămânând de prințesă bântuit.
Ziua-i o clădire veche și mare,
noaptea-i doar nisip. Castelul dispare.

În sfârșit a venit și el.
Nu mai trebuie să îl aștept
în ploaie.
Nu-l întreb de ce a întârziat.
Probabil traficul (e foarte aglomerat).
-Bună, iubitule. Credeam că nu mai vii.
Și am ajuns într-un loc nou pentru mine.
-Bună,iubito. Traficul infernal…
-Mi-a fost dor de tine.
-Și mie. Foarte dor. Abia așteptam să ajung.
-Iubitule, ce e clădirea asta mare,
veche și părăsită?
-Ãh…A fost odată un castel…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!