Tu dincolo de ganduri stai ascunsa si nu te-arati, de teama
Ca se vor pierde amintiri, pe-ale trecutului carari necunoscute,
Si vom privi ingandurati, cum o iubire-n vechi iluzii se destrama,
Facand ca departarea dintre noi, in alte anotimpuri sa ne mute.

Chiar daca ne-am iubit candva si sufletele ne-au ramas pereche,
La tampla ta atatia ani mi-am ratacit privirea si am plans,
Din lacrimi ti-am facut cercei, sa-ti straluceasca la ureche,
Punand in ei un univers, ce-aievea-n taina noptilor l-am strans.

Am fost doua minuni cu umeri albi impodobiti cu aurul din stele,
Pe care vantul s-a oprit de-atatea ori sa doarma-n nopti tarzii,
Si nu stiu cum s-a intamplat, c-am ravasit tacerile prin ele,
Cand toate capatau un sens, pe tarmul presarat cu nostalgii.

Tu dincolo de ganduri stai ascunsa, ca o mireasma in cuvant,
Rugandu-te la cineva din cer sa ne redea sperantele in zori,
Frumoase ploi cu curcubeie triste, ce-si pierd culorile in vant
Si-adorm in lacrimile noastre, ca fluturii-n petalele din flori.