acolo nu e timp de fobii sau prăbușiri

nici singurătatea nu se mai dă în spectacol
nu ți se mai deschide nicio fereastră să
iei o gură de
aer

urletul nu mai trece prin niciun perete
tăcerea e un ceai neîndulcit
rece
și nu mai vrei nimic
fixezi un punct
imaginar sau nu (nici nu contează)
încerci doar să intri prin el

te faci din ce în ce mai mic
nu-ți mai simți trupul nu-ți mai auzi
bătăile inimii răsuflarea
treci doar din punct în punct

și tot ce simți e jocul aritmic al
pleoapelor prăbușirea peliculei
întunericul
cutremurul din fața și din spatele
ochilor

decojești punctul (imaginar sau nu)
pleoapă cu pleoapă
până la

dracu știe ce
un miez de lumină
o gaură neagră
o pară pistruiată

cert e că pleci
in sau out
pentru că acolo e doar lumea dintre
nu e timp de povești