ziua 146. îmi vine să mor
să mă arunc sub mașina unui jurnalist de la der Spiegel
jurnalist nostalgic cu mașină de scris
sub Präsidentschaftsanwärter Wulff ar fi perfect
tânjesc
după o formă de autoritate
tânjesc
după o formă de libertate
dacă, la un capăt subțire, toate acestea-
ar fi perfect.

mă uit în ochii mariei, ea jură că nu exist
mă uit în ochii mei, sunt galbeni, corpul a distrus celulele hepatice
îmi vine să mor
să mă arunc sub propriul ficat
invoc prezumția de imposibilitate.


când omul nu mai e, în primele secunde,
își suflecă marginile cămășii, pentru că-și imaginează o apă.
e ca în reclamele la creme bronzante
sau la sex subacvatic.

dar eu sunt, slavă domnului cui m-a pus aici,
și maria dacă se străduiește
o să mă vadă.