pe genunchii mei doarme vânătorul meu din departe
e o tradiție
mai întâi povestim de selecția naturală după care îi cânt
nu îmi vorbi de zăpezi în gri dragostea mea nu îmi vorbi de
păsări țipând împușcate în pagini
au fost și primăveri așa ceva nu se uită
au fost și dureroase
noi le-am dus fracturate în pieptul nostru
bandajate optimiste în pieptul nostru acele primăveri
au fost exaltante
le-am dat ce a fost mai frumos
am fost cei mai buni am fost în culori ecologice
am zburat în confetti
ne-am regăsit de mai multe ori și le-am plăcut
noi am văzut fericirea
închide cartea și taci mai departe cu mine dragostea mea
ce să ne
mai
spunem
nimic nu moare
ce voce ai ce tristă
ce ochi ai vânătorule ce blânzi ce tandri

*"Clauza poeziei celei mai favorizate. Antologia poeziei maramureșene și basarabene contemporane”" (Igor Ursenco, ed. “Limes”, 2010)