Cunoscut ca un „black hole”,
Astrul totuși nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.

Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.

Ca un nor ce șade-n aur,
Negru șade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezența lui.

„Goluri negre” sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbușire
Prin propria lor greutate.

Și prin marea prăbușire
Mereu spre interior
Se formează cu uimire
Un „gol negru”, negru nor.

Iar din astă nebunie
Nici lumina nu mai scapă;
Ea pălește străvezie,
În întuneric se îngroapă.

Astfel lumina se stinge
Formând un „black hole” închis;
Iar când lumina se frânge,
„Golul negru” a învins!