o șuviță de alge adună șoapte din tâmplă
de pe obraz
fărâme de scoici prinse lanț în jurul gâtului
atârnă pe piept
un bărbat
alt bărbat
o țigară
și aceeași cafea mare și neagră în care viața ei s-a oprit
prea multe și adânci tenebrele peste care plutește ca un nufăr kateri
și desfigurata ei puritate
probabil frumusețea ar fi legat-o de aceleași resturi
un bărbat
alt bărbat
o țigară
ar fi devenit prescurile ei
iar cafeaua mirul cu care și-ar fi uns fruntea netedă a dimineții
moartea nu s-ar mai fi strecurat prin orificiile pielii
ar fi rămas să dospească în fierbințeala unor trupuri întrepătrunse
și s-ar fi tatuat pe sufletele altor mici kateri
reiterând fără final
povestea